Ce n-a văzut... Madridul!

Fără îndoială că, din multe puncte de vedere, turneul electoral de week-end al lui Traian Băsescu poate fi socotit drept un succes, în special de către susţinătorii domniei sale. Început sâmbătă dimineaţa la Teatrul Naţional printre foştii şi – iată – actualii săi tovarăşi de luptă din PD într-o atmosferă incendiară, cu cântece, scandări şi tradiţionalele lacrimi de emoţie, el a culminat seara în Spania, unde mii de “căpşunari” s-au adunat în pieţele din Madrid şi Castellon.

Dincolo însă de succesul de casă al manifestărilor, imaginea unui şef de stat, fie el şi suspendat, plecat “în exil” pentru a cerşi voturile câtorva mii de compatrioţi mai mult sau mai puţin rupţi de realităţile din patria-mumă nu poate fi decât una jalnică. Îmi închipui ce trebuie să fi fost în minţile spaniolilor get-beget când au aflat că simpaticul şi guralivul cetăţean suit pe o tribună improvizată, după modelul adunărilor populare ad-hoc din Hyde Park-ul londonez este ditamai preşedinte al unei ţări proaspăt intrate în Uniunea Europeană! Presupun că nu ar fi fost cu mult mai uimiţi dacă după încheierea discursului l-ar fi văzut aşezat într-un colţ al pieţei cu o muzicuţă şi o chitară de gât, iar în faţă cu o pălărie colectoare, interpretând un program artistic!

Şi toate acestea din partea unui om politic care, nu doar că până acum nu a manifestat nici pe departe atâta grijă faţă de concetăţenii aflaţi în pribegie, dar nici în calitatea sa oficială nu a avut parte de prea multe invitaţii externe la nivel înalt. De altminteri, una dintre marile probleme cu care se va confrunta domnul Băsescu odată revenit la Cotroceni va fi circumspecţia cu care îl vor privi omologii săi din întreaga lume, nu foarte fericiţi să se afle în compania singurului preşedinte trecut printr-o procedură de suspendare şi repus în drepturi, din istoria recentă.