Incurabila scenarită

Cel mai recent episod al telenovelei cu vagi inserţii de reality show despre criza politică din România, acela în care misteriosul Alexandr Kondyakov este surprins într-o vizită de taină la Palatul Victoria de către spioni bine informaţi aflaţi în slujba preşedintelui suspendat, ne demonstrează o dată în plus că trăim într-o societate iremediabil bolnavă.

Chiar dacă mulţi s-au grăbit să-l blameze pentru furtuna stârnită în paharul cu apă de ploaie al campaniei electorale pe însuşi Traian Băsescu, acuzat de diversiune, eu sunt tentat să-l disculp într-o bună măsură. La urma urmelor, domnia sa nu a făcut decât să arunce o pietricică – plagiind oarecum scenariul cu “agenturili străine” al predecesorului său anterevoluţionar din fruntea statului – însă valurile stârnite au fost amplificate până la absurd de înţelepţii din presă autohtonă săriţi in corpore să o scoată.

Urmărind ieri dezbaterile pe marginea subiectului, am fost cuprins de panică, neizbutind cu nici un chip să pricep în ce constă iminentul pericol reprezentat de domnul Kondyakov şi ce anume i se reproşează: că este rus, că este consilier al preşedintelui Putin, că nu este, dar ar vrea să fie, că a fost kaghebist sau că e... mason?!

Desigur, din toată povestea, ceva-ceva tot o rămâne în conştiinţa electoratului, după cunoscutul principiu al calomniei, la asta contribuind însă din plin şi bâlbâielile premierului Tăriceanu şi ale lui Radu Stroe, fiindcă indiferent ce aveau în sacul cu care au fost prinşi, părea că miaună.