Nervii Preşedintelui

Urmărind poziţiile “oamenilor de bine”, varianta 2007 – fie ei simpli cetăţeni, politicieni sau gazetari – exprimate pe forumuri, bloguri şi chiar în unele ziare şi emisiuni de televiziune, mi-e tot mai limpede că noua “coaliţie antiprezidenţială”, alcătuită de această dată din ONG-uri, asociaţii ale jurnaliştilor şi ale minorităţilor, plus Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este pe cale să facă exact aceeaşi “greşeală” comisă şi de politicienii care au declanşat procesul de suspendare a lui Traian Băsescu: cu cât îl critică mai ferm şi mai bine argumentat pe şeful statului, cu atât îi sporesc cota de popularitate în rândul electoratului!

În actuala stare de spirit din ţară, mă tem că absolut orice ar face domnia sa, mergând până la declanşarea unui conflict armat împotriva Parlamentului, în tentativa de a “reforma clasa politică” şi a-şi impune măreţul “program de modernizare a României” şi-ar găsi imediat o mulţime de partizani. Îi şi văd pe reprezentanţii societăţii civile apărând prin toate talk-show-urile pentru a ne explica de ce nu se mai putea altfel, cum era unica soluţie, subliniind, eventual, că totuşi nu-i dau un cec în alb pe termen nelimitat şi că vor înceta să-l mai susţină de îndată ce s-ar convinge că ar intenţiona, de pildă, să nu mai organizeze alegeri libere! Am impresia că se petrece acum un fenomen similar celui de la sfârşitul anilor ‘60, când toată lumea îl adora pe Ceauşescu pentru atitudinea sa în cazul invadării Cehoslovaciei de către URSS. Trezirea din euforie a venit din păcate când nu mai era nimic de făcut.

Ce vreau de fapt să spun este că nu ne putem baza decât pe însuşi Traian Băsescu şi pe propria-i responsabilitate pentru ca lucrurile să nu degenereze într-un fel sau altul. Opoziţia, inclusiv la nivelul societăţii civile, e ca şi inexistentă. Din nefericire, comunicatul de ieri al preşedintelui, în care pe lângă legitimul recurs făcut la decizia CNCD, nu se poate abţine să nu acuze o instituţie a statului român că abordează cazul său într-o manieră “specifică fostei Securităţi”, nu e de natură să liniştească pe nimeni. Mi se pare o formă de intimidare a unei instanţe de judecată, în fond, inacceptabilă din partea Preşedintelui României.

Cred că problema cea mai îngrijorătoare la ora aceasta este că pe Traian Băsescu pur şi simplu l-au lăsat nervii. Episodul de sâmbătă, cu telefonul, nu poate fi explicat decât printr-o cădere nervoasă a domniei sale, justificată probabil de stresul din ultimele săptămâni. Însă dacă “nebunia temporară” poate constitui o circumstanţă atenuantă într-un tribunal, în politică, mai ales cea la nivel înalt, lucrurile stau cu totul altfel, iar o recidivă apărută în alt decor decât cel al magaziului Selgros ne-ar putea costa scump.