MORTUL E DE VINĂ!

51. După ce pe la debutul epidemiei de coronavirus (şi) în România ne-am revoltat cu toţii şi i-am înfierat cu mânie proletară pe cei care nu recunoşteau că au călătorit prin străinătate, inclusiv în ţări nedeclarate încă (iar unele nici acum) „zone roşii”, gen Israel, acuzându-i, dimpreună cu autorităţile, că au infectat spitale întregi (vezi „cazul Gerota”) cu medici destoinici (deşi eu n-am prea înţeles nici până acum care ar fi trebuit să fie procedura corectă, pentru că şi dacă ar fi recunoscut încă de la intrarea în unităţile medicale respective, sau când se trezea cineva să-i întrebe, tot ar fi apucat să infecteze pe câte unii…), a urmat situaţia de la Spitalul Judeţean Suceava, care – în ciuda faptului că nu mai departe de ieri l-am văzut pe noul şi, din punctul meu de vedere, tot mai puţin demnul de încredere ministru al Sănătăţii condamnându-i tot pe localnicii de rând, care chipurile n-ar respecta izolarea la domiciliu! – a dovedit fără putinţă de tăgadă incompetenţa autorităţilor locale, centrale, managerilor şi personalului sanitar, care riscă să îmbolnăvească un oraş întreg.

Bomboana de pe colivă a reprezentat-o, însă, ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile nicăieri altundeva decât la unităţile de elită în domeniul bolilor infecţioase din Bucureşti, Spitalul Victor Babeş şi Institutul Matei Balş, care au raportat (deja!) infectări ale unor cadre medicale, în ciuda faptului că responsabilii de-acolo nu s-au plâns până acum nici de lipsa materialelor de protecţie şi nici nu pot da vina pe pacienţi, de vreme ce cu asta se ocupă, iar dacă nu era COVID-19, cică un fel de gripă mai păcătoasă (cum continuă să susţină unii specialişti), ar fi fost EBOLA, SARS (1) sau cine ştie ce alt virus cu adevărat ucigaş, care ar fi ameninţat, poate, întreaga omenire, doar pentru că minunaţii medici de-acolo n-au învăţat încă să-şi dea jos în condiţii de siguranţă măştile, vizierele şi/sau salopetele.

Aşa că să nu mai aud pe nimeni (din rândul autorităților sau „profesioniştilor”) îndrăznind să-i acuze tot pe oamenii obişnuiţi (pe principiul neaoş „mortul e de vină”), indiferent câte ar fi de reproşat şi la adresa acestora, că doar români suntem cu toţii şi ne ştim prea bine metehnele.