VÂRFUL PANDEMIEI ȘI CULMEA PROSTIEI

... 63. Că tot am tot vorbit zilele trecute despre schizoidia generalizată (deci inclusiv, sau mai ales, la nivel guvernamental) şi despre reprezentanţi ai autorităţilor care ar trebui cercetaţi penal nu doar pentru zădărnicirea combaterii bolilor, ci de-a dreptul pentru facilitarea răspândirii lor:

Lăsat absolut rece, ca orice psihopat lipsit cu totul de sensibilitate şi empatie, de imaginile altminteri profund impresionante cu Papa Francisc vorbind în timpul sărbătorilor de Paşte (catolic) nicidecum în pustiu, ci doar într-o bazilică şi o piaţă San Pietro goale, pe care credincioşii unei confesiuni religioase care s-a dovedit o dată în plus că (şi de ce) aparţine părţii mai civilizate a aceleiaşi ginte latine din care suntem mândri că ne tragem şi noi, românii, au înţeles, îndrumaţi şi de liderii lor spirituali, că nu trebuie să le ia cu asalt şi să se calce în picioare (aşa cum, de pildă, facem noi, ortodocşii, an de an, să luăm lumină) măcar în vreme de pandemie, ministrul de Interne, Marcel Vela, a fost dus în ispita electorală de diabolicul – atât ca înfăţişare, cât şi la caracter – patriarh Daniel şi a încheiat un ruşinos „acord” (?!) istoric, de sorginte mai degrabă ceauşistă, între MAI şi BOR, sau (doar) Patriarhie, pentru a-i lăsa pe – în viziunea lor – înapoiaţii lor supuşi români, prea habotnici şi închistaţi în credinţa lor cu iz de superstiţie fariseică pentru a înţelege gravitatea situaţiei cu care ne confruntăm, convinşi că Dumnezeul lor e atât de hain şi meschin încât îi va pedepsi dacă nu-şi iau porţia de prescură „sigilată igienic” dimpreună cu tradiţionala friptură de miel, să meargă la biserici aproape ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic în ultimele luni.

Sigur, nu mă pricep câtuşi de puţin la riturile şi ritualurile bisericeşti, însă dincolo de cât am ajuns să mă pricep, în schimb, de nevoie, la tot ce ţine de pandemie, gen „distanţarea socială” şi ieşirea din casă doar cu Declaraţie pe proprie răspundere, n-am putut să nu remarc că, pentru a scoate cu tot dinadinsul credincioşii pe străzi, patriarhul sau sinodul sau cine are atribuţii în acest sens din partea BOR a apelat la niscai derogări de la cutume, astfel încât anul acesta Iisus pare să învie mai devreme, „începând din jurul orelor 7 seara”, când începe să se distribuie, în mod organizat, de către autorităţile competente, în frunte cu agenţii de poliţie din filtre şi patrule, lumina, iar ceva ce se oferea până acum în prima şi/sau a doua zi de Paşti, poate chiar amintita prescură, „va fi disponibilă în lăcaşele de cult” începând de vineri, de la nu ştiu ce oră. Or, în aceste condiţii, de ce nu se putea merge şi mai departe cu – vorba vine – „progresismul”, acceptând (clericii) ideea că măcar anul acesta Mântuitorul sau Dumnezeu poate binecuvânta bucatele şi poate aprinde lumina sfântă şi în mod direct, nu doar prin intermediul trimişilor Lui pe pământ. De altfel, zilele trecute, prin glasul unor preoţi care chiar mă făcuseră oarecum mândru, pentru că păreau să se ridice la nivelul omologilor lor catolici, se sugerase că lumina poate fi luată de la candele (presupun că orice ortodox atât de fervent încât să nu se poată resemna cu ideea că nu ajunge la biserică de Înviere are una în casă).

În altă ordine de idei, este greu de înţeles de ce liderii opoziţiei, care – din punctul meu de vedere cam la fel de stupid – cer să se reia rapid, „cu măsuri sporite de siguranţă”, activităţile economice, sunt catalogaţi drept iresponsabili, când, la urma urmelor, probabil că se gândesc exact la ceva de genul celor imaginate şi puse în operă de Vela: o mascaradă de „distanţare socială”, în care mănuşile, măştile şi spirtul rezolvă toate problemele pe care nu le-au rezolvat nici în cazul profesioniştilor din spitale, şi abia le limitează amploarea izolarea la domiciliu a unui întreg mapamond.

Totuşi, deoarece aseară, văzându-l şi auzindu-l pe Vela, am avut la un moment dat parcă aievea în faţa ochilor o imagine cu el fugind pe holurile imobilului, către încăperea unde se filma, urmărit de alde Iohannis, Orban şi, mai ales, Arafat, care însă, în încercarea disperată de a-l împiedica să facă penibila declaraţie publică, n-au reuşit decât să-i smulgă haina de piele obişnuită, obligându-l să înhaţe din goană imitaţia aceea (şi mai) ieftină în care a şi apărut, încă sper să asistăm azi la o erată venită de la cele mai înalte niveluri. Altfel, nu ne rămâne decât să nădăjduim că enoriaşii vor fi mai înţelepţi decât autorităţile laice şi religioase, şi vor lăsa poliţiştii să-şi dea lumină unul altuia şi preoţii să se ghiftuiască singuri cu prescură.

Cum însă necunoscute sunt căile Domnului, lucrurile pot lua orice turnură, iar oamenii (chiar şi cei politici) vor avea de tras învăţăminte (inclusiv de natură religioasă) şi dacă nu se va petrece nimic dramatic, dar şi dacă vom ajunge efectiv peste noapte (cea de Înviere) una dintre ţările cel mai greu încercate de pandemie.