Când doi se ceartă, al treilea... pierde!

A început nebunia sondajelor de opinie! Deocamdată, judecând după cifrele publicate, am putea crede că întregul scandal al bileţelelor schimbate între Palatele Victoria şi Cotroceni a fost orchestrat de nişte strategi geniali ai Alianţei, totul fiind de fapt numai o uriaşă înscenare, o megapiesă de teatru, cu Tăriceanu şi Băsescu, prieteni la... Cataramă (sau Patriciu) în culise, distribuiţi în rolurile principale; altfel pare de neînţeles cum din toată această povestea a pierdut procente electorale... PSD! N‑ar fi exclus ca în urma unor cercetări sociologice profunde să se fi ajuns la concluzia că numeroşii nehotărâţi care apar de ani de zile în mai toate sondajele şi care acum par să se fi împuţinat în mod spectaculos, aparţin unui bazin electoral cu vagi simpatii de dreapta sau cel puţin ostil social‑democraţilor, pe care agitaţia din ultima vreme l‑a mobilizat şi l‑a polarizat în jurul protagoniştilor şi al partidelor care‑i sprijină. Sau poate că pur şi simplu sondajele sunt prost făcute!

Cert e că ne vom dumiri pe de-a-ntrgul în luna mai, la alegerile pentru Parlamentul European, cu atât mai mult cu cât democraţii s-au decis să ia taurul de coarne şi să candideze pe liste separate, obligându‑i şi pe liberali să facă acelaşi lucru, ceea ce până la urmă nici nu este atât de rău, din perspectiva unei foarte necesare, în contextul actual, limpeziri a apelor. În fond, miza reală a europarlamentarelor o reprezintă, dacă stăm să ne gândim, câţiva oameni în plus sau în minus trimişi la Bruxelles şi Strasbourg. Socotind că toate aceste procente se referă deocamdată la cei 35 de deputaţi la care România are dreptul, observăm că socotelile PD, de pildă, au în vedere obţinerea a cel mult 2-3 reprezentanţi în plus în cazul în care merg singuri. Cu 29% (în varianta optimistă) din 35 asta înseamnă cam 10 europarlamentari, în timp ce, dacă participând sub egida Alianţei, nu ar fi reuşit să‑i determine pe liberali să accepte o altă pondere în liste decât la paritate, ar fi beneficiat de jumătate din cele 47-48 de procente (tot varianta optimistă) cu care încă este creditată ADA, respectiv 24% din total, tradus în vreo 8-9 deputaţi. Diferenţă nesemnificativă. În schimb, dacă, aşa cum unele sondaje încă mai consemnează, o scindare a Alianţei va îndepărta ceva electorat de ambele partide, pierderea ar putea să fie chiar mai mare. Ca să nu mai vorbim că, dacă raţiunea ar fi învins şi în tabăra liberală şi li s‑ar fi acceptat democraţilor un raport de 1,5-1,6, dacă nu chiar 2, la 1, lucrurile ar fi stat şi mai roz pentru Boc şi ai lui. Plus că semnalul de unitate, atât de necesar după toate cele întâmplate, ar fi putut compensa, prin percepţia pozitivă în ochii electoratului de dreapta, orice fel de pierdere din partea oricăreia dintre cele două partide.

Până una alta, însă, cel mai trist lucru este că, dacă sondajele nu greşesc, peste o cincime din primii parlamentari europeni aleşi de români vor aparţine unor formaţiuni extremiste. Ceea ce ar trebui să ne dea serios de gândit!