“Ne tragem Parlament, mânca-v-aş!”

Ca şi cum ţigăneala de pe scena politică românească n‑ar fi fost de ajuns, la orizont se prefigurează o nouă problemă: cea a rromilor. Supuşii rregelui Cioabă s‑au gândit că n‑ar strica să se joace şi ei de‑a Parlamentul, asemenea conlocuitorilor majoritari, dar unul mai şmecher, pe model american, că prin Europa tot sunt huştiuiţi de colo‑colo într‑o veselie, intitulat pompos Camera Reprezentanţilor (care mai de care mai tuciuriu). Aflaţi în avangarda ideilor politice autohtone, ei au optat pentru o formă de organizare parlamentară unicamerală, umplându‑i de invidie pe politicienii români care militează de ani de zile pentru aşa ceva, urmând să‑şi aleagă un număr de 435 de deputaţi, câte zece pentru fiecare judeţ, plus municipiul Bucureşti. Deocamdată nu a fost stabilit sediul instituţiei, negăsindu‑se un cort cu dimensiuni adecvate, însă presupun că s‑au început demersurile pe lânga Administraţia Naţională a Penitenciarelor, pentru a le fi pusă la dispoziţie în exclusivitate vreo anexă corespunzătoare pe la Rahova sau Jilava, unde primii reprezentanţi sunt deja găzduiţi în urma alegerilor anticipate din scrutinele parţiale de pe străzile patriei, organizate de către caraliii mai neînfricaţi care au îndrăznit să se pună şi cu alte elemente turbulente în afara bătrânelelor manglitoare de lumânări din biserici şi a puştilor gălăgioşi, amatori de manele la volum maxim.

Organismul suprem de conducere al rromilor va avea drept scop dezbaterile pe teme de actualitate în sânul etniei, cum ar fi: noi metode rapide şi silenţioase de deschidere a portierelor maşinilor străine, proceduri subtile de sustragere a portofelelor din buzunarele călătorilor de pe liniile RATB, variante nedureroase de smulgere a lănţişoarelor de la gâturile delicate ale femeilor din schimbul doi, surprinse de orele târzii ale nopţii în afara apartamentelor de reşedinţă, o atenţie specială acordându‑se elaborării de mijloace moderne şi eficiente de protecţia muncii, precum retragerea fulgerătoare de la locul faptei şi camuflarea la adăpostul întunericului.

Până acum, rregele Cioabă nu a făcut precizări legate de eventualele prerogative legislative ale noului for de conducere, însă e de presupus că printre cele dintâi legi promulgate va fi şi una care să consfinţească, odată pentru totdeauna, dreptul propriilor cetăţeni de a se căsători de la vârsta de 6 ani. Cât despre autonomia pe criterii etnice sau culturale, după modelul maghiar, nu cred să facă obiectul vreunei iniţiative, dată fiind răspândirea relativ echilibrată a blonzilor pe teritoriul ţării.

De altfel, o problemă va fi chiar prezenţa la urne, pentru desemnarea “congresmenilor”, câtă vreme, socotind după statisticile oficiale reieşite în urma celui mai proaspăt recensământ, populaţia de origine rromă nici nu prea ar exista, mai toţi declarându‑se români sau maghiari, germani fiind mai puţin plauzibil. Pe de altă parte, este regretabilă discriminarea pe criterii etnice operată de organizatorii scrutinului, la el neputând participa decât rromii get‑beget, celelalte minorităţi, precum şi majoritatea, neavând nici drept de reprezentare în Cameră. Sper ca forurile europene să se autosesizeze!

În încheiere, aş vrea să propun liderilor de etnie rromă organizarea unor alegeri separate, obligatoriu decalate faţă de cele “parlamentare”, pentru a nu se crea confuzii, în urma cărora să fie desemnaţi şi câţiva reprezentanţi - desigur, într‑o proporţie mai mică, de cel mult 5-6 pe judeţ, dacă se adună suficienţi candidaţi - care să frecventeze, pe cât posibil regulat, cursurile obligatorii ale şcolilor generale. Ar fi un început promiţător.