Piua!

Marea răvaş-eală de pe scena politică autohtonă continuă. Ieri, neastâmpăratul ex‑ministru al Economiei, Codruţ Şereş, însoţit la şedinţa cu presa de tăticul Voiculescu a prezentat o nouă copiuţă, scrisă de această dată de însăşi cea dintâi mânuţă în stat, aceea care cu numai o zi înainte flutura triumfătoare dovada frăţiei într‑ale “intereselor oligarhice” dintre premier şi magnatul de Dobrogea, Dinu Patriciu. La fel de incriminatoare, sau nu, în funcţie de peluza de la care galeriile celor două echipe privesc meciul de pe terenul afacerilor oneroase.

Între timp, şefii galeriilor, atât cei ai echipelor din liga Puterii, cât şi din cea secundă, a Opoziţiei, s‑au întrunit, separat, ajungând fiecare la propria concluzie, astfel încât avem acum mai multe decizii şi direcţii de acţiune decât partide. Cum‑necum însă, în ciuda faptului că peneliştii şi pediştii, în primul rând, au păreri complet diferite despre ceea ce s‑a întâmplat, Guvernul merge înainte în aceeaşi componenţă. Bunăoară, liderii PNL şi‑au declarat solidaritatea cu prim‑ministrul Tăriceanu, condamnând cu vehemenţă practicile preşedintelui Băsescu, câtă vreme mai‑marii PD au produs o rezoluţie perfect identică, dar de semn contrar, transpunând, ştiinţific, şi în politică, unul dintre principiile fundamentale ale fizicii, acela al acţiunii şi reacţiunii.

Din punct de vedere matematic, în schimb, ecuaţia Opoziţie-Putere este întrucâtva neclară. Avem la ora actuală, grosso modo, cam şapte partide în Parlament, distribuite după cum urmează: şase la Putere şi cinci în Opoziţie! Astfel, Guvernul este sprijinit, de la caz la caz, de PNL, PD (când în prim‑plan se află propriii miniştri) UDMR, PLD (când Stolojan e în toane bune), PSD (dacă interesele partidului o reclamă) şi PC (când e mângâiat pe creştet de liberali), în Opoziţie fiind, în general, oarecum constant PRM, PLD (când se supără Stolojan), PD (care nu poate tolera practicile premierului) PSD (dacă interesele partidului o reclamă) şi PC (ca reacţie la vreun atac al democraţilor). Preşedintele, ca factor de Putere, se bucură de o susţinere mai mică, dar mai viguroasă, din partea PD şi PLD, iar când este rezonabil şi a PNL, în Opoziţie fiind toţi ceilalţi, poate cu excepţia UDMR, relativ neutru, cărora însă li se adaugă şi PNL, mai ales dacă domnii Antonescu şi Orban s‑au trezit cu feţele la cearşaf sau au fost călcaţi pe coadă. Vi se pare că sunt confuz?

Electoratul, laolaltă cu presa, nu poate fi decât zăpăcit, pe bună dreptate. Dacă de multe ori jurnaliştii sunt suspectaţi că pentru ei o asemenea tevatură reprezintă o adevărată mană cerească, oferindu‑le din plin material de lucru, zilele acestea observ şi în cazul lor o iritare şi îngreţoşare crescândă. Parcă toată lumea este în aşteptarea cuiva care să apară, la televizor, în direct şi la o oră de vârf şi să strige, ca în copilărie: “Piua!” Şi asta cât mai curând, până când spirala declaraţiilor, atacurilor şi invectivelor reciproce nu va ajunge într‑un punct fără putinţă de întoarcere. Oi fi eu mai panicos din fire, însă deja am început să mă tem ca nu care cumva să facem una nefăcută (o trăsătură cu specific naţional, altminteri) şi să‑i punem chiar şi pe cei din Uniunea Europeană în situaţia de a fi obligaţi să recurgă la un gest fără precedent, poftindu‑ne înapoi pe uşă afară (că tot suntem abia prin hol, încercând să ne dezlegăm şireturile de la opinci şi să ne descălţăm ca să nu murdărim covoarele pe‑acolo), exasperaţi şi ei de acuzele de corupţie pe care şi le aduc unii altora cei mai înalţi factori de răspundere din ţară. Doamne fereşte! Ptiu, ptiu, ptiu!