Tăriceanu faultat din nou de Boc

Întrunită ieri, conducerea Partidului Democrat a făcut o nouă demonstraţie de demagogie şi populism. La numai câteva zile după ce ministrul democrat al Mediului, Sulfina Barbu, apăruse efectiv cot la cot cu cel liberal al Finanţelor, Sebastian Vlădescu, pentru a ne explica necesitatea taxei de primă înmatriculare a autovehiculelor şi a ne spulbera orice speranţă că s‑ar putea renunţa la ea, pediştii, în frunte cu clona ceva mai mică şi mai îndesată a preşedintelui Băsescu, “Traian” Boc, au simţit că au o nouă ocazie de a lua faţa peneliştilor cu o propunere care să ungă pe suflet masele şi au propus nici mai mult nici mai puţin decât suspendarea ei (a taxei, nicidecum a ... Sulfinei!). Este pentru a nu ştiu câta oară când, fie Traian Băsescu, fie vocea sa de ventriloc, “tizul” Boc, vin cu soluţii miraculoase de rezolvare a unor probleme care, prin felul cum sunt înfăţişate, par a fi urmarea nemijlocită a incompetenţei, rea‑voinţei sau intereselor (de grup) ale liberalilor. Care liberali se arată de fiecare dată incapabili să gestioneze situaţia astfel încât povara guvernării (adesea făcută după ureche, nu‑i vorbă) să se repartizeze într‑un mod mai echitabil pe umerii celor doi parteneri de Alianţă.

Un alt punct de maximă importanţă pe agenda de lucru a democraţilor a fost modalitatea de organizare a referendumurilor! Semănând puţin, la prima vedere, cu procuparea babei pentru propria‑i coafură în timpul unui incendiu de proporţii naţionale, subiectul s‑ar putea să ascundă anumite intenţii ale mânuitorului din umbră (şi din plină lumină, de altfel) al sforilor care‑l acţionează pe liderul democrat. Ce vreau să spun este că nu m‑ar mira ca imprevizibilul nostru preşedinte să se fi trezit într‑una din dimineţile din urmă cu vreo idee năstruşnică a cărei ducere la împlinire să necesite organizarea unui referndum. Aştept cu sufletul la gură continuarea...

Şi pentru că tot se afla în vizită prin Bucureşti, domnul Boc s‑a gândit că n‑ar fi rău deloc să purceadă şi la un mic tur al televiziunilor centrale, prilej cu care a mai aplicat câteva lovituri discrete la ţurloaiele şi‑aşa pline de vânătăi ale premierului. Nu numai că a garantat în privinţa onestităţii duduii Udrea, părând gata să‑şi bage mânuţa în foc pentru existenţa bileţelului care de zile întregi bântuie coşmarurile, sau, după caz, visele frumoase ale naţiunii, dar, întrebat dacă este de acord cu afirmaţiile domnului Stolojan, conform cărora orice premier va mai veni de acum înainte, de‑a lungul istoriei, la cârma Guvernului României, nu are cum să fie unul mai rău decât Tăriceanu, mai‑marele democrat abia dacă a rostit, cu jumătate de glas, un “să nu uităm, totuşi, şi unele realizări ale actualului Cabinet”, lăsând mai curând impresia că numai sufletul din cale‑afară de bun şi milos al domniei sale îl împiedică să izbucnească în urale şi aplauze la o asemenea butadă născocită de platformistul‑şef. Halal solidaritate guvernamentală!