Dictatura nepăsării
Reprezentanţii Partidului Democrat nu obosesc să vorbească, referindu‑se la modificarea Legii referendumului, despre o aşa‑zisă schimbare a regulilor în timpul jocului. Adică, vezi Doamne, dacă pe vremea când a fost ales preşedinte domnul Băsescu o reglementare funcţiona într‑o anumită formă, oricât de proastă, ea n‑ar putea fi clintită nici cu un paragraf până la încheierea mandatului domniei sale. Sau, de ce nu?, a mandatelor, dacă o fi să fie. Chestie valabilă, desigur, numai în privinţa acelor amendamente care socotesc democraţii că l‑ar defavoriza, într‑un fel sau altul, pentru că, altminteri, orice modificări sunt binevenite. Conform acestei logici, orice lege ar trebui să intre în vigoare nu la data publicării ei în Monitorul Oficial, ci când se încheie mandatul, de orice natură, al oricui ar face, oricât de tangenţial, obiectul prevederilor ei.
Ce nu înţeleg eu cu nici un chip este de ce pentru noi toţi, muritorii de rând, regulile se pot schimba oricând pe mandatul vieţilor noastre, fără ca cineva să protesteze la fel de vehement. Exemplul cel mai recent este acela al noutăţilor aduse de Codul fiscal în privinţa contractelor de leasing. “Regulamentul de joc” s‑a schimbat, brusc, chiar pe durata “partidei” dintre clienţi şi bănci, aşa încât plata impozitului cade acum în sarcina beneficiarului autovehiculului, ceea ce îi creează cel puţin disconfortul pierderii timpului pe la cozile Direcţiilor de Impozite şi Taxe. Dar situaţii similare pot fi găsite cu duiumul.
Revenind acum la organizarea de “referendume”, cum spunea zilele trecute domnul deputat Cristian Boureanu, înhăitat întru siluirea limbii române cu Marian Vanghelie şi ale sale “almanahe”, părerea mea este că orice fel de reglementări care în fond obligă cetăţenii să iasă la vot sunt absurde. Am sperat că după decembrie ‘89 am scăpat o dată pentru totdeauna de blestemul “unanimităţii”. Ne amintim scenele tragi-comice din 2003 când cetăţenii paşnici erau fugăriţi cu urnele mobile pe străzile patriei, prin pieţe, gări şi parcuri, pentru a fi convinşi să‑şi dea cu părerea şi votul în privinţa modificării Constituţiei, cu chiu cu vai, şi poate nu tocmai legal, reuşindu‑se obţinerea unei participări de peste 50% necesară validării scrutinului. Sau situaţiile la fel de bizare când, pentru orice fel de alegeri se ajungea aproape obligatoriu la un al doilea tur, primul neputând fi declarat valabil din cauza absenteismului.
În orice democraţie adevărată, votul este de trei feluri: pentru, contra şi abţinere. Oricine are dreptul să nu aibă vreo părere într‑o privinţă, ori să fie nemulţumit de toate alternativele, fără ca asta să însemne că tocmai aceşti oameni, chiar şi majoritari fiind, ar
trebui să dicteze regulile. Or, impunerea unei anumite rate de participare pentru validarea unui scrutin înseamnă practic instaurarea unei absolut nefireşti dictaturi a nehotărâţilor sau, mai rău, a celor dezinteresaţi.
Ce nu înţeleg eu cu nici un chip este de ce pentru noi toţi, muritorii de rând, regulile se pot schimba oricând pe mandatul vieţilor noastre, fără ca cineva să protesteze la fel de vehement. Exemplul cel mai recent este acela al noutăţilor aduse de Codul fiscal în privinţa contractelor de leasing. “Regulamentul de joc” s‑a schimbat, brusc, chiar pe durata “partidei” dintre clienţi şi bănci, aşa încât plata impozitului cade acum în sarcina beneficiarului autovehiculului, ceea ce îi creează cel puţin disconfortul pierderii timpului pe la cozile Direcţiilor de Impozite şi Taxe. Dar situaţii similare pot fi găsite cu duiumul.
Revenind acum la organizarea de “referendume”, cum spunea zilele trecute domnul deputat Cristian Boureanu, înhăitat întru siluirea limbii române cu Marian Vanghelie şi ale sale “almanahe”, părerea mea este că orice fel de reglementări care în fond obligă cetăţenii să iasă la vot sunt absurde. Am sperat că după decembrie ‘89 am scăpat o dată pentru totdeauna de blestemul “unanimităţii”. Ne amintim scenele tragi-comice din 2003 când cetăţenii paşnici erau fugăriţi cu urnele mobile pe străzile patriei, prin pieţe, gări şi parcuri, pentru a fi convinşi să‑şi dea cu părerea şi votul în privinţa modificării Constituţiei, cu chiu cu vai, şi poate nu tocmai legal, reuşindu‑se obţinerea unei participări de peste 50% necesară validării scrutinului. Sau situaţiile la fel de bizare când, pentru orice fel de alegeri se ajungea aproape obligatoriu la un al doilea tur, primul neputând fi declarat valabil din cauza absenteismului.
În orice democraţie adevărată, votul este de trei feluri: pentru, contra şi abţinere. Oricine are dreptul să nu aibă vreo părere într‑o privinţă, ori să fie nemulţumit de toate alternativele, fără ca asta să însemne că tocmai aceşti oameni, chiar şi majoritari fiind, ar
trebui să dicteze regulile. Or, impunerea unei anumite rate de participare pentru validarea unui scrutin înseamnă practic instaurarea unei absolut nefireşti dictaturi a nehotărâţilor sau, mai rău, a celor dezinteresaţi.
2 comentarii:
nu va mai lamentati pe la televiziuni, ci luati-va propria initiativa, deci faceti independent si pe rind nu la gramada, interventie in interes propriu impotriva deciziei curtii constitutionale din 18.01.2007, in cele 3 dosare conexate care dezincrimineaza insulta si calomnia deoarece mafia din autoritatile romane isi apara cu inversunare pozitiile priviliegiate si vor ca noua sa ne puna "botnita penala" la gura.
Interventia in interes propriu nu este prescriptibila si o poate declara oricine, iar ulterior declarati consecutiv recurs, revizuire si contestatie in anulare impotriva acestor hotariri. Deci ginditi-va ca daca minim 4 milioane de oameni declara separat si nu in grup aceste forme juridice, atunci va fi blocata minim 25 de ani judecarea acestei exceptii de neconstitutionalitate. Deci aceasta nu va putea fi pusa in practica niciodata si va intra in derizoriu si in penibil deoarece este contrara Constitutiei Europene si a CEDO.
tel.0745555531
LEGEA LUSTRATIEI PERMANENTE SI DEFINITIVE !
Alaturi de reinstaurarea monarhiei o lege a lustratiei permanente si definitive a oricarui individ din aparatul de stat sau politic ar pueta reabilita Romania ! In nici un caz palavragelile astea partizane si inutile pentru neam ! Va lasati tarati in dispute inutile care sunt demonstratia clara a insuficientei politice si intelectuale ale romanilor care nu sunt in stare sa se coaguleze productiv in jurul ideei de lupta directa cu statul mafiot !
Trimiteți un comentariu