Loading...
Bucureşti, România
E-mail: blogziar@yahoo.com

miercuri, 18 aprilie 2007

Curtea mai buimacă decât Constituţia

Curtea Constituţională a dat ieri publicităţii forma finală şi completă a Avizului Consultativ în privinţa propunerii Parlamentului de suspendare a Preşedintelui României. Anacolutul despre care vorbeam după comunicatul din urmă cu două săptămâni a fost corectat prin introducerea unui cuvânt (“însă”) şi scoaterea altuia (“încălcări”), astfel încât acum reiese suficient de clar că avem de-a face cu un aviz negativ. În plus, de-a lungul celor 18 pagini, toate capetele de acuzare împotriva lui Traian Băsescu sunt respinse.

Din punctul meu de vedere însă, întregul raţionament al Curţii pleacă de la o premisă falsă, care demonstrează că semnatarii continuă să aibă aceeaşi mare problemă cu limba română. Lucru şi mai grav, ne aflăm în faţa unei mici lovituri de stat dată de către Curtea Constituţională, care prin interpretările sale a modificat practic Legea fundamentală, fără a avea prerogative în acest sens. Dar asupra acestui aspect voi reveni mai pe larg în zilele următoare.

Vorbeam despre premisa falsă de la care porneşte Curtea, şi anume că ar exista o distincţie între încălcările grave şi cele mai puţin grave ale Constituţiei: “Curtea Constituţională constată că nu orice faptă de încălcare a prevederilor Constituţiei poate justifica suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, ci numai “faptele grave”...” (pag. 4)! Judecătorii intră aici în conflict nu doar cu textul extrem de limpede al Constituţiei, care la art. 95 alin. (1) vorbeşte despre “fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei” (sublinierea îmi aparţine), ci şi cu “eminentul” profesor de drept constituţional Emil Boc şi cu însuşi preşedintele Băsescu, care nu o dată au explicat naţiunii că nu pot exista încălcări mai puţin grave – respectiv “fapte mai puţin grave”, prin care tot se încalcă Constituţia, dar mai cu gingăşie!

Este evident că membrii Curţii au schimbat complet sensul textului Constituţiei, aflându-se într-o profundă buimăceală. Dacă legiuitorul ar fi vrut într-adevăr să facă o distincţie între două tipuri de încălcări, ar fi formulat paragraful de mai sus, de la art. 95, astfel: “fapte prin care încalcă grav prevederile Constituţiei”; sau măcar: “fapte grave de încălcare a prevederilor Constituţiei”, cu menţiunea că în cel de-al doilea caz s-ar fi putut crea totuşi un echivoc.

Nu sunt jurist, însă pretind că am cât de cât proprietatea termenilor din limba română. Repet pentru a nu ştiu câta oară: în Constituţie se vorbeşte despre “fapte grave” care reprezintă în sine încălcări şi nu despre încălcări grave! Ceea ce e evident că încă nu le-a intrat în cap, şi e de presupus că nici nu le va mai intra vreodată, superînţelepţilor de la care aşteptăm cu atâta înfrigurare să ne lumineze ori de câte ori ne prindem urechile în şi-aşa confuza noastră Constituţie.

Un comentariu:

Anonim spunea...

NE-A MAI RAMAS DOAR GLASUL POPORULUI!