Voi cu cine aţi votat?!
În afară de avantajul transmisiunilor în direct, la posturi de mai mare sau mai mică audienţă, nu ştiu dacă mitingurile electorale, legale sau nu, ale lui Traian Băsescu îi fac prea mult bine. “Mulţimile” de simpatizanţi sunt deocamdată dezamăgitor de mici, adunate de prin toate colţurile ţării pentru a umple cu chiu cu vai câte o piaţă dintr-un mare oraş. Pe de altă parte, sondajele de opinie arată că preşedintele suspendat se bucură în continuare de suficientă popularitate cât să nu aibă nicio emoţie în privinţa referendumului, mai multă chiar decât în momentul câştigării alegerilor din 2004!
Admiţând că realitatea este reflectată de acestea din urmă, personal sunt frământat de o întrebare: de unde au răsărit ca din pământ atâţia oameni care să-l simpatizeze şi să-l susţină pe domnul Băsescu şi mai ales multe dintre ideile (idealuri ar fi poate prea mult spus) promovate, sincer au ba, de domnia sa?
Nedumerirea vine din faptul că o bună parte dintre ele sunt contrare celor pentru care a militat în primii ani de după Revoluţie. Oare cu ce forţe politice simpatizau cei care acum îl iubesc necondiţionat în 1990, când domnia sa era foarte activ în structurile feseniste care se luptau, uneori dincolo de limitele democraţiei, cu liberalii şi ţărăniştii? Din punctul meu de vedere, dacă Ion Iliescu & Comp. (din care făcea parte şi Traian Băsescu!) – au “confiscat” Revoluţia, actualul preşedinte, dimpreună cu partidul care-l susţine cu atâta zel, desprins şi el din marele FSN, au confiscat, pe de-o parte, ideile politice de dreapta, pe care de altminteri le “întinează” de zor în diatribe fără discernământ împotriva “oligarhilor”, “mogulilor”, “grupurilor de interese” etc., iar pe de alta, lupta împotriva fostei Securităţi şi a comunismului. Este de-a dreptul caraghios să-l vezi astăzi condamnând comunismul (din poziţia, recunoscută, de fost comunist!) şi acuzându‑i pe liberali că îl atacă printre altele şi din acest motiv, la 18 ani după ce PNL era pus la zid de toată suflarea fesenistă pentru sloganul “Alungaţi lupii!”!
Mai are rost să amintesc despre implicarea lui în mineriada din ‘90, despre acuzaţiile din dosarul “Flota”, aduse în atenţia opiniei publice – culmea! –
chiar de unele dintre ziarele care astăzi îi ridică osanale, ori despre poziţia pe care o avea, alături de ceilalţi pedişti de frunte, chiar şi prin anii 1997-2000, în privinţa retrocedărilor (s-au uitat oare disputele din Parlament cu ţărănistul Vasile Lupu?), ori a Legii “Ticu”?!
Mie unuia nu-mi rămâne decât să sper că dacă pentru a asista la o “trezire” a electoratului în ceea ce-l priveşte pe Ion Iliescu a trebuit să aştept aproape 7 ani (şi nici atunci nu a fost una definitivă, coşmarul reluându-se după o pauză de 4 ani!), cu Traian Băsescu lucrurile vor merge ceva mai repede.
Admiţând că realitatea este reflectată de acestea din urmă, personal sunt frământat de o întrebare: de unde au răsărit ca din pământ atâţia oameni care să-l simpatizeze şi să-l susţină pe domnul Băsescu şi mai ales multe dintre ideile (idealuri ar fi poate prea mult spus) promovate, sincer au ba, de domnia sa?
Nedumerirea vine din faptul că o bună parte dintre ele sunt contrare celor pentru care a militat în primii ani de după Revoluţie. Oare cu ce forţe politice simpatizau cei care acum îl iubesc necondiţionat în 1990, când domnia sa era foarte activ în structurile feseniste care se luptau, uneori dincolo de limitele democraţiei, cu liberalii şi ţărăniştii? Din punctul meu de vedere, dacă Ion Iliescu & Comp. (din care făcea parte şi Traian Băsescu!) – au “confiscat” Revoluţia, actualul preşedinte, dimpreună cu partidul care-l susţine cu atâta zel, desprins şi el din marele FSN, au confiscat, pe de-o parte, ideile politice de dreapta, pe care de altminteri le “întinează” de zor în diatribe fără discernământ împotriva “oligarhilor”, “mogulilor”, “grupurilor de interese” etc., iar pe de alta, lupta împotriva fostei Securităţi şi a comunismului. Este de-a dreptul caraghios să-l vezi astăzi condamnând comunismul (din poziţia, recunoscută, de fost comunist!) şi acuzându‑i pe liberali că îl atacă printre altele şi din acest motiv, la 18 ani după ce PNL era pus la zid de toată suflarea fesenistă pentru sloganul “Alungaţi lupii!”!
Mai are rost să amintesc despre implicarea lui în mineriada din ‘90, despre acuzaţiile din dosarul “Flota”, aduse în atenţia opiniei publice – culmea! –
chiar de unele dintre ziarele care astăzi îi ridică osanale, ori despre poziţia pe care o avea, alături de ceilalţi pedişti de frunte, chiar şi prin anii 1997-2000, în privinţa retrocedărilor (s-au uitat oare disputele din Parlament cu ţărănistul Vasile Lupu?), ori a Legii “Ticu”?!Mie unuia nu-mi rămâne decât să sper că dacă pentru a asista la o “trezire” a electoratului în ceea ce-l priveşte pe Ion Iliescu a trebuit să aştept aproape 7 ani (şi nici atunci nu a fost una definitivă, coşmarul reluându-se după o pauză de 4 ani!), cu Traian Băsescu lucrurile vor merge ceva mai repede.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu