Mica lovitură de stat

Începusem ieri să vorbesc despre mica lovitură de stat dată de Curtea Constituţională, care practic a modificat Legea fundamentală, fără să aibă prerogative în acest sens. “Mică”, la fel ca încălcările “mai puţin grave” ale Constituţiei pe care le statuează ea însăşi.

La prima, dar nu cea mai importantă schimbare a sensului textului constituţional operată de cei opt magistraţi m-am referit pe larg ieri, aşa încât nu voi reveni. Mult mai gravă mi se pare practic suprimarea unui întreg alineat din Constituţie! Este vorba despre articolul 87, care reglementează raporturile Preşedintelui cu Executivul, respectiv condiţiile în care şeful statului poate lua parte la şedinţele de Guvern.

După o întreagă demonstraţie alambicată şi neconvingătoare, Curtea ajunge la următoarea concluzie (pag. 11), scrisă cu caractere îngroşate (!): “Preşedintele are libertatea să participe la orice şedinţă a Guvernului”! Trei rânduri mai sus menţiona: “participarea Preşedintelui României la şedinţele Guvernului constituie, între altele, un mod de consultare a Guvernului”. Asta în condiţiile în care articolul 87 specifica limpede că există numai anumite teme pe care şeful statului le poate aborda din proprie iniţiativă, în rest neputând lua parte la şedinţe decât “la cererea primului-ministru”.

Vă amintiţi desigur tămbălăul de la ultima întâlnire în Palatul Victoria dintre Preşedinte şi Guvern, cu prilejul amânării alegerilor europarlamentare, când toată lumea se întreba dacă a fost şedinţă sau consultare sau altceva. Ei bine, de-acum va fi limpede. Confundând voit o simplă consultare cu participarea la o şedinţă (pe care, conform alin. (2) art. 87, o şi prezidează automat!), Curtea a pecetluit faptul că Preşedintele nu numai că va putea participa absolut când vrea el la întrunirile Executivului, dar va putea stabili şi ordinea de zi în funcţie de ceea ce crede el de cuviinţă să considere “subiecte urgente şi de importanţă deosebită”!

Celălalt precedent grav pe care îl stabileşte Avizul Curţii se află la pagina 6, unde se spune, referitor la relaţia Preşedintelui cu partidele: “în art. 84 din Legea fundamentală se prevede că acesta nu poate fi membru al unui partid politic, dar nu i se interzice să păstreze legături cu partidul care l-a susţinut în alegeri sau cu alte partide politice”! Şi chiar se dezvoltă ideea. Asta înseamnă că de-acum înainte şeful statului se va putea implica fără rezerve, făţiş şi – iată – curat constituţional, în orice campanie electorală a partidului preferat. Lucru ce ar trebui să ne dea de gândit, mai ales în condiţiile decalajului dintre alegerile parlamentare şi cele prezidenţiale, decalaj ce avea menirea tocmai să elimine situaţiile în care o personalitate devine locomotiva unui partid.