Chichiţe (ne)constituţionale
“În situaţia în care Curtea Constituţională constată că nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru valabilitatea referendumului, Parlamentul României va lua act de hotărârea Curţii Constituţionale şi va decide asupra procedurii de urmat”. Aşa sună hotărârea de ieri din plenul Parlamentului, care a inflamat şi mai mult spiritele pe scena politică şi care promite să ne ofere un spectacol de neuitat în cazul când referendumul nu va fi validat din cauză că nu se vor prezenta la urne cel puţin jumătate plus unu din numărul cetăţenilor cu drept de vot.
Despre faptul că impunerea unei anumite rate de participare la un scrutin poate duce la situaţii cel puţin ciudate, am mai scris, nu o dată. Acum politicienii noştri, mai chiţibuşari decât nişte avocaţi, constată din nou că nici Constituţia nu este atât de limpede pe cât ar fi putut şi ar fi trebuit să fie. În fond, cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe asupra demiterii preşedintelui, nereieşind de nicăieri cu precizie ce se întâmplă cu suspendarea lui dacă după referendum lucrurile rămân în coadă de peşte prin nerealizarea cvorumului. La o adică, se poate aprecia că deşi n-a fost demis, în urma pronunţării în acest sens a peste 9 milioane de alegători, suspendarea rămâne în vigoare, când normal ar fi fost ca la articolul 95 să se prevadă explicit că neîndeplinirea condiţiilor de demitere conduce automat la repunerea lui cu drepturi depline în funcţie.
E ca şi cum am avea un Cod rutier în care la capitolul “Semafor” ar exista numai două articole: 1. Pe culoarea verde este permisă trecerea; 2. Pe culoarea roşie nu este permisă trecerea. Ce se întâmplă însă dacă treci pe galben?! Isteţi din cale-afară, parlamentarii au decis practic că vor stabili asta abia după ce se va constata că cineva chiar a trecut pe galben, în funcţie de nu se ştie ce criterii!
Pe de altă parte, asistăm la nişte atitudini ridicole ale unor politicieni. De pildă, pedistul Daniel Buda se plângea concomitent că referendumul a fost pus dinadins de aşa-numita coaliţie anti-prezidenţială într-o sâmbătă pentru a nu se strânge suficient de mulţi participanţi la referendum, dar şi că de fapt se urmăreşte în ascuns posibilitatea prelungirii lui, printr-o ordonanţă de urgenţă, pe parcursul a două zile. Păi, ori... ori...
Singura instanţă care ar mai putea să tranşeze lucrurile este iarăşi Curtea Constituţională, cu condiţia ca de această dată textul emis după eventuala invalidare a referendumului să fie limpede şi să nu mai lase explicit la latitudinea Parlamentului luarea unei decizii, aşa cum a făcut-o în cazul avizului privind suspendarea Preşedintelui, când după o polologhie de 18 pagini conchidea: “Rămâne ca Parlamentul să decidă....”. Numai aşa rezoluţia de ieri a plenului ar rămâne practic fără obiect. Cel puţin în logica bunului simţ...
Despre faptul că impunerea unei anumite rate de participare la un scrutin poate duce la situaţii cel puţin ciudate, am mai scris, nu o dată. Acum politicienii noştri, mai chiţibuşari decât nişte avocaţi, constată din nou că nici Constituţia nu este atât de limpede pe cât ar fi putut şi ar fi trebuit să fie. În fond, cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe asupra demiterii preşedintelui, nereieşind de nicăieri cu precizie ce se întâmplă cu suspendarea lui dacă după referendum lucrurile rămân în coadă de peşte prin nerealizarea cvorumului. La o adică, se poate aprecia că deşi n-a fost demis, în urma pronunţării în acest sens a peste 9 milioane de alegători, suspendarea rămâne în vigoare, când normal ar fi fost ca la articolul 95 să se prevadă explicit că neîndeplinirea condiţiilor de demitere conduce automat la repunerea lui cu drepturi depline în funcţie.
E ca şi cum am avea un Cod rutier în care la capitolul “Semafor” ar exista numai două articole: 1. Pe culoarea verde este permisă trecerea; 2. Pe culoarea roşie nu este permisă trecerea. Ce se întâmplă însă dacă treci pe galben?! Isteţi din cale-afară, parlamentarii au decis practic că vor stabili asta abia după ce se va constata că cineva chiar a trecut pe galben, în funcţie de nu se ştie ce criterii!
Pe de altă parte, asistăm la nişte atitudini ridicole ale unor politicieni. De pildă, pedistul Daniel Buda se plângea concomitent că referendumul a fost pus dinadins de aşa-numita coaliţie anti-prezidenţială într-o sâmbătă pentru a nu se strânge suficient de mulţi participanţi la referendum, dar şi că de fapt se urmăreşte în ascuns posibilitatea prelungirii lui, printr-o ordonanţă de urgenţă, pe parcursul a două zile. Păi, ori... ori...Singura instanţă care ar mai putea să tranşeze lucrurile este iarăşi Curtea Constituţională, cu condiţia ca de această dată textul emis după eventuala invalidare a referendumului să fie limpede şi să nu mai lase explicit la latitudinea Parlamentului luarea unei decizii, aşa cum a făcut-o în cazul avizului privind suspendarea Preşedintelui, când după o polologhie de 18 pagini conchidea: “Rămâne ca Parlamentul să decidă....”. Numai aşa rezoluţia de ieri a plenului ar rămâne practic fără obiect. Cel puţin în logica bunului simţ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu